Olaru Alessandra

Mă simt iubită încă de dimineaţă Când, abia din vis m-am deşteptat, Scăldată în razele soarelui Păşesc din nou spre viaţă. Apoi, mă ţii pe palme-n ziuă Şi văd minunile ce Le-ai lăsat, Plăpând îmi mângâi faţa Cu o rază caldă de iubire. Iar când luminile se lasă În bincuvântata înserare Ce se-aşterne încet... Simt iubirea Ta cea dulce. Când bezna nopţii s-a lăsat Mă cuprinzi din nou în palme, La pieptul Tău m-aşezi uşor Şi duios mi-areţi iubire.

Inima ţi-e grea şi dărâmată, Suspinul din lăuntru te apasă? Ochii de lacrimi inundaţi, Şi simţi că nu mai eşti ascultat? Durerea e atat de mare,eşti fără alinare? Gândurile te înconjoară de peste tot, Ca ceaţa dimineaţii răcoroase? Simţi că n-ai o cale de scăpare? De ce crezi că s-a terminat, Când la uşa ta, El îţi bate ne-ncetat? De ce nu-I deschizi şi să-L pofteşti Acum, în viaţa ta cea grea? Îndrăzneşte cu credinţă mare Şi apasă pe zăvorul inimii tale, Cheamă-L înauntru pe Domnul Căci doar El lasă pace şi eliberare. Opreşte gândurile minâii tale, Îndreaptă-ţi privirea spre Golgota, Acolo a fost chin şi suferinţă, Dar, acolo la Golgota a fost şi biruinţă. El, Isus, a avut durere mare Şi povara tuturora de purtat Ducând crucea grea-nainte Spre locul marei biruinte. Opreşte-te şi crede în Domnul Doar El izbăveşte şi dă putere, Lasă grija ta în braţul Lui Şi prin credinţă păşeşte spre biruinţă.