De câte ori...
De câte ori privirea-mi se-nalţă în sus, Spre bolta albastră a cerului senin; Mai tare simt dorinţa arzătoare S-ajung in Ţara păcii, Ţara lui Isus. De câte ori lumina va deschide o fereastră, Prin vălul greu de ceaţă, un colţ senin; Mai bine ştiu cum Domnul în disperarea noastră Aduce pace şi linişte-n suflet prin harul divin. De câte ori văd perle sclipitoare Născute în chin şi adâncuri pătimiri; Mai bine văd cum Domnul lucrează, Prin suferinţi tăcute, cununi de străluciri. De câte ori aud cuvinte încurajatoare Aduse din gropi şi adâncuri deznădejdi; Mai bine simt căci Domnul e acolo Prin durere, cu răspuns la rugăciune. De câte ori văd un fluture cum zboară, Din floare în floare, în chipeşul veşmânt; Ştiu bine că Stăpânul aripile-mi măsoară Ca trupul meu cu slavă să iasă din mormânt.