Olaru Alessandra

Cu ceva timp în urmă pe calea Lui sfântă cu voinţă am păşit, dorind ca înaintea Lui cu râvnă să mă-chin.. Mulţumesc Lui pentru fiecare clipa ce în taină mi-a dăruit-o, pentru fiecare dorinţă ce cu drag a împlinit-o! Mulţumesc Lui pentru viaţa ce o am, ca un dar mi-a dăruit-o, dar să o trăiesc prin har şi împlinind voia Sa. Din inima Îi mulţumesc pentru că ma ales, chiar atunci în clipa grea, să mă numesc fiica de Tată şi Împărat. Îi ofer dragoste şi iubire până-n veşnicie, căci din mireasma cerului bucurie mi-a dăruit şi schimbare pe vecie.

Pe Domnul tu să lauzi mereu Imnuri de slavă să înalţi, Ca jertfă, lauda îţi primeşte Căci El este bun şi mare. Cântă-I laude şi osanale Cu instrumentul inimii tale, În gamele majore tu să intri, Notele să fie vii şi pătrunzătoare. Prin lauda inimii tale Numai dragoste să areţi Pentru Dirijorul tău cel mare Numit în veci şi Emanuel. Cu bucurie portativele să citeşti Arta muzicii prin El să intonezi, Şi partitura ce în dar ţi-a dat-o Înrameaz-o cu dragostea Sa mare.

Trecând pe o stradă învechită a oraşului şi privind în jur mulţimea agitată, pe o bancă, mai retrasă, o fiinţă mică era aşezată. Un copil. Chipul îi era plin de întristare şi privirea cu lacrimi inundată, fără un pic de bucurie şi nici un strop de speranţă. Gândul lui era departe, la casa părintească. Singur pe banca aceea, se gandea, oare am un tată?...caci în casa părintească pânzele atârnau, praful întuneca şi de afară doar amărăciune simţeai. Tatăl copilului părăsi-se casa, căci atâtea i-au fost zilele să-l înveţe despre Tine. "Iar mama, nepăsându-i de mine, un drum spre nicăieri şi-a ales ca să înainteze pe el. Eu, singur când am rămas, tristeţea m-a apăsat şi de atunci doar cu întristare am rămas." Prin cuvintele copilului suspendate, am simţit un dor după al meu Tată Ceresc! O bincuvântare e, să simţi iubire de la El şi să ştii că nu te părăseşte, căci pe un drum cu El te duce, ţinându-te de mână şi simţindu-i dragostea Lui, divină! El, Tatăl meu Ceresc doar bucurie îm

O copil cu inima întristată Ce simţi ca nu eşti iubit, Adanc se-aşterne o tristeţe Prea grea pentru un suflet mic. Când dorul după al tău Tată În inimă l-ai simţit ascuţit, Ce fiecare puls îţi intona Ca nu mai ai tată... Adu-ţi dar, aminte astăzi Căci sus în cerurile înalte, Dincolo de norii crispaţi De tot albastrul cerului... Unde, după galaxia-mpodobită, Mai sus de planeta noastră, Un Tată te cheamă pe nume Şi-ţi spune ne-ncetat. O, fiul Meu, cu inima întristată, Ce simţi că nu eşti iubit, Adu-ţi acum aminte Ca eşti numit fiu de Tată! Eu, sunt Tatăl tău Ceresc, Cel, ce cândva ţi-a dat viaţă Pentru a fi numit fiu Şi copil de Dumnezeu măreţ. Ridică-ţi ochii şi priveşte Înspre Cel ce te-a numit fiu Şi nu lăsa pe cel rău să te înşele, Amarul pe suflet să ţi-l aşeze. Deschide-ţi inima şi lasă Tristeţea acum la o parte. Crede că eşti fiul Său, Mereu orcotit şi mereu iubit. Tu, fiu de Tată, iubit, Singur nicicând nu vei fi, Dragoste de la El vei pr

Spre Tine, Tată, gândul meu zboară, Când văd minunea ce mă-nconjoară Şi când simt bucuria divină, Inima laudă îţi dă Ţie! Când simt parfumul buchetului de flori Şi aerul puternic ce m-atinge, Descopăr a Ta prezenţă lângă mine Şi miresme de bucurii inima prinde. Sus, În depărtare, pe bolta senina, Soarele cu raze evadate, Printre norii de mătase Ca tablou apariţia îşi face. Mai târziu, tot în sus, pe cer O lună misterioasa apare, Cu puternica ei privire Lumina aicea jos aduce. În tot ce curpinde pământul Se vede o mână de Creator Şi slava unui bun Pastor, Cu prezenţa Sa printre noi. Este minunat ce Tatăl a creat. Soarele şi luna pe cer a aşezat. Omul şi natura-n Univers a lăsat, Cu un scop toate Le-a aşezat. Priveşte opera de artă Pe care Pictorul Suprem a lucrat, Lauda arta tabloului Lui Şi trăieşte tot ce e pictat! Bucurie tu o să primeşti Prin natura Tatălui Ceresc. Cu dragoste înconjurat vei fi De Minunatul Pictor Slăvit!

Azi s-a schimbat ceva! O zi în viata mea! Doar cu ceva timp în urmă, un minut a transformat şi viaţa mea!.. Doar voia Lui mi-a adăugat şi ziua de azi! Îi mulţumesc pentru viaţa mea... ştiu că e un dar.. şi prea mult am trăit-o fără voia Sa, după dorinţa mea.. şi făcând numai plăcerea mea!.... Când un gând în mintea mea a tresăltat.. gândurile toate s-au schimbat .. ştiind că acel trecut a fost murdar, dar acum libera de păcat, înainte voi alerga.. capul sus eu voi ţinea.. şi de mână Îl voi lua!

După aerul proaspăt respirat...după picurii de ploaie ce inundau străzile învechite ale oraşului, de către paşii omului...după vântul puternic, ce lăsară copacii spre pământ şi frunzele alunecând...după minunăţiile cereşti lăsate de Tatăl, se-mplineşte o promisiune divină şi Cerească ce a fost lăsată cu mii de ani în urmă, că cerul va fii inundat de culorile unui curcubeu minunat, după gamele picurilor de ploaie! Când cerul a fost proclamat de gamele majore, atunci trâmbiţele au răsunat, picurii lovind pământul au cântat şi vântul melodios îl auzeai. Mireasma bucuriei în suflete a intrat, ştiind că melodia picurilor privirea ne-a îndreptat atunci, spre măreţia Sa. Dar, m-ai presus de toate, lacrimile bucuriei au explodat, ştiind că Tatăl prin tunet a şoptit: Te-am iubit. Te voi iubi. Atunci, în inima ta miresme de binecuvântări ai simţit!

Când privesc la astrele ce mă înconjoară şi când vuietul de valuri vin aspura mea, Mă încred deplin în Dumnezeul nostru şi îi mulţumesc pentru harul minunat. Când privesc în sus la bolta înstelată şi când negura vine asupra mea, Mă las în bratul tare care m-a salvat şi îi mulţumesc pentru pacea mea. Când privesc minunea ce ma înconjoară şi când întristarea sare asupra mea, Mă arunc în mana Lui biruitoare şi îi mulţumesc pentru bucuria mea. Când privesc a Sa splendoare şi când îndoiala vine asupra mea, Mă ascund în aripa Sa ocrotitoare şi îi mulţumesc pentru nădejdea mea.

Tată, Tu prin clipe grele m-ai trecut Ca să pot înţelege că Tu ai vrut Ca eu un prin cântec să Îţi spun, Mulţumesc pentru clipele grele. Tată, Tu din întuneric la lumina Mereu m-ai adus, să-ţi pot cunoaşte A Ta splendoare de Împărat inocent Şi candoarea dintr-un suflet împărătesc. Tu prin binecuvântari paşii mi-ai condus, Din moarte la viaţă m-ai readus, Să te pot vesti pe Tine, să pot spune Căci, există un Salvator în strălucire. Tată, de la Tine am învăţat... Că trebuie să lupt ne-ncetat, Să fiu smerit pentru Tine, Să devin al Tău pentru vecie! Tată, Tu din clipele grele ma-i învăţat Să ştiu cu dragoste să mă comport, Răbdare să arăt tuturor, iar Ţie, iubire. Prin credinţă să trăiesc pentru Tine! Tu, din cerul strălucit ai trimis Picurii divini pe pământul arid. Soarele să mă lumineze mereu iar Luna să mă îndrume sper cer!

Aseară…a fost de nedescris! Tot cerul plin de nori întunecaţi era străpuns de lumina puternică a mulţimilor de fulgere. Cât despre mine , suflet de copil, stăteam în geam şi priveam spectacolul: în orice parte te uitai vedeai lumini. Am văzut un fulger atât de mare ca o ramura de copac, care dorea să cuprindă pământul în braţe. În urma lui am vazut alte patru fulgere mai mici dar la fel de luminoase şi minunate însoţite de puternicile tunete. Bineînţeles că atat cerul cât şi pământul tresărea la luminile pătrunzătoare şi orbitoare din spatele norilor şi la bubuitul puternic al tunetelor( psalmul 135:7 si Ieremia 51:16), astfel am înţeles că oamenii nu sunt decat un fir de praf care depind de nemărginita putere a lui Dumnezeu (Psalmul 147:5) şi de îndelunga Lui îndurare. Toate aceste fenomene au fost urmate de o ploaie puternică, însoţită de un vânt pe măsură, adevărate rafale împreunate cu bucăţi mari de gheaţă. Atunci m-am retras din faţa geamului, dându-mi seama de enorma forţă

Când m-am născut, plângeam, Mama deja mă iubea. M-a crescut, m-a învăţat Din Cuvântul minunat. Îi ofer dragostea mea... Şi pot să spun că mama, Mama mea, m-a condus spre iubirea Sa. Mă rog lui Dumnezeu Să o păzească mereu... Şi în veşnicia sfântă, Să fiu cu mama împreună!