Olaru Alessandra

Prefer o floare, cu petale ancorate, Cerneala ce se aşterne-noapte, Fiorii de taină albă, o lună misterioasă Şi-un vis să fie, să scrie o poezie. Sa-adie vântul greu, peste petale reci, Să salte frunzele-n rânduri, Versuri sa-adoarmă pe hartie şi eu ... S-aştern petalele-n cuvinte.

Într-o zi de primăvară cu căldură Să-i aducem laude pentru natură, Să îi mulţumim pentru tot ce ne-a dat, Căci înca o zi de viaţă ne-a mai adăugat. E o zi de bucurie şi onoare Că avem un Creator aşa de mare, Doar El, primăvara cu bucurie a lăsat Peste ăntreg pământul ce L-a creat. În loc de flori şi mărţişoare pentru fiecare, Să-I declarăm iubirea şi dragostea cea mare. Să-L sărbătorim şi să-I cântăm osanale Căci El merită fiecare zâmbet şi floare. Noi, Lui să îi mulţumim mereu Căci avem un Creator suprem. El, e Dumnezeu ce ne-a creat Şi între oameni ca flori ne-a aşezat.

Vin şi-mi plec genunchii Înaintea Tronului Divin, Cu lacrimile bucuriei Spre Tine privesc, Tată Slăvit. Tot mai mult eu vin O Domnul meu iubit Înaintea Ta să mă-nchin, Ţie să îţi cânt, Tată Slăvit. Lasă Tu pacea Ta Si dragostea-Ţi divină Peste sufletul ce te cheamă, Pe Tine, Tată Slăvit. Lasă bucurie şi mângâiere Peste fiinţa cu suspine. Ca pe Tine să te proclame, Tu să fii vestit, Tată Slăvit. Lasă mila Ta Cerească În cortul unde eşti chemat, Ca inimile să simtă Prezenţa Ta, Tată Slăvit. Proclamat îţi va fi Numele De cei ce Te-au primit, Şi numele Tău va fii scris Pe inime lor, Tată Slăvit.