Olaru Alessandra

Eu nu doresc să fiu o umbră pe hartie, Ce doarme într-un tablou vechi, Pe care enigamtu-i leagă în perechi -cu funiile tristeţii- catrene-n poezie. Eu nu doresc viaţa-n umbre, Pe trista-nfăţişare a unei poezii, Căci ştiu că muribunzii nu vor fiinţa-n a şti Ce nu-i ilustra viaţa în imitaţii sumbre. Eu nu voiesc a scrie poezii,cu jale, În care chiar Enigma s-o piardă cititorii, Ci vreau să pictez cât mai abstract decorul unei vieţi semnate pe-amurguri şi hărtii.

În zori de zi am privit cerul senin. M-am gândit,e o nouă zi binecuvântată Căci sunt din nou în viaţă... Şi am început ziua cu Tine, Sfinte Tată. M-am pus pe genunchi îndată Să-Ţi mulţumesc că-Ţi reverşi iubirea; Şi că mi-areţi în taină mareţia Ce cuprinde viaţa mea întreagă. Apoi, ţi-am cerut călăuzire Să pot porni la drum cu Tine. Am zis: Doamne, nu ştiu ce mă aşteaptă Şi încotro vor merge paşii mei... Dar înaintea Ta, eu am venit Ca să-ţi cer lumină şi tărie, Să pot vedea că eşti cu mine Şi să simt puterea Duhului în mine. După clipele ce s-au scurs uşor, A început să se-nsereze... Şi prin apariţia lunii misterioase Am văzut că ai fost cu mine în toate. E seara, şi m-aplec din nou în faţa Ta S-aduc mulţumire pentru ziua de azi, Căci am văzut cum ai lucrat Iar paşii mei, pe ale Tale urme au călcat. Să fii slăvit Isuse, pentru tot... Pentru că eşti Părinte şi ne-ngrijeşti, Domn şi Stăpân că ne ocroteşti. Toată gloria şi cinstea Ţi se cuvine! Încredi...

Dacă inima ta doreşte Parfum de pace din cerul senin, Aleargă la Domnul, la El înfloreşte În taina iubirii al slăvilor crin. Dacă-n sufletul tău arde Dorinţa fierbinte să înaintezi, Aleargă la cruce, acolo-i cununa Acolo în veşnicia iubirii, la Isus. Dacă umbli lovit de furtună Iar inima arde de dor, cu lacrimi, Priveşte în zare o cale mai bună La Domnul te aşteaptă izvorul păcii. Dacă simţi că îngrijorarea te ţine, Ca o corabie fară catarg... Ridică-ţi privirea în sus, El e cu tine, De mână la cârmă, te duce cu drag Isus. Dacă-n zbuciumul lumii te pierzi Iar inima strânge uscatele crengi, Aleargă la Domnul, El poate s-aducă În tine, pacea ce coboară din cer. Dacă viaţa e o scânteie aprinsă Lasă-ţi inima deschisă şi senină, S-adape din tine întreaga omenire, Din taina iubirii al slăvilor crin.

Păstrează-ţi viaţa în sfinţenie Deschisă şi credincioasă mereu, Întotdeauna să poţi privi Curat spre Dumnezeu. Să nu ajungi în gropi murdare, Să nu mai vezi chiar nimic, Şi-n tot umbletul tău Să ai doar noapte, nu senin. Cu durere în drumul mare Şi-n ziua plină, chiar spre amurg Tu, poate n-ai mai fi în stare Să-ţi schimbi al vieţii trist drum. Ţi s-a dat viaţa ca un dar Din mâna Domnului suprem, Prin ea tu poţi trece Dacă-L ai pe Dumnezeu. Păstrează-ţi viaţa în sfinţenie Zile binecuvântate, în dar. Lasă-n viaţa ta să vină Cu zorii, răsărituri mari.

Prefer o floare, cu petale ancorate, Cerneala ce se aşterne-noapte, Fiorii de taină albă, o lună misterioasă Şi-un vis să fie, să scrie o poezie. Sa-adie vântul greu, peste petale reci, Să salte frunzele-n rânduri, Versuri sa-adoarmă pe hartie şi eu ... S-aştern petalele-n cuvinte.

Într-o zi de primăvară cu căldură Să-i aducem laude pentru natură, Să îi mulţumim pentru tot ce ne-a dat, Căci înca o zi de viaţă ne-a mai adăugat. E o zi de bucurie şi onoare Că avem un Creator aşa de mare, Doar El, primăvara cu bucurie a lăsat Peste ăntreg pământul ce L-a creat. În loc de flori şi mărţişoare pentru fiecare, Să-I declarăm iubirea şi dragostea cea mare. Să-L sărbătorim şi să-I cântăm osanale Căci El merită fiecare zâmbet şi floare. Noi, Lui să îi mulţumim mereu Căci avem un Creator suprem. El, e Dumnezeu ce ne-a creat Şi între oameni ca flori ne-a aşezat.

Vin şi-mi plec genunchii Înaintea Tronului Divin, Cu lacrimile bucuriei Spre Tine privesc, Tată Slăvit. Tot mai mult eu vin O Domnul meu iubit Înaintea Ta să mă-nchin, Ţie să îţi cânt, Tată Slăvit. Lasă Tu pacea Ta Si dragostea-Ţi divină Peste sufletul ce te cheamă, Pe Tine, Tată Slăvit. Lasă bucurie şi mângâiere Peste fiinţa cu suspine. Ca pe Tine să te proclame, Tu să fii vestit, Tată Slăvit. Lasă mila Ta Cerească În cortul unde eşti chemat, Ca inimile să simtă Prezenţa Ta, Tată Slăvit. Proclamat îţi va fi Numele De cei ce Te-au primit, Şi numele Tău va fii scris Pe inime lor, Tată Slăvit.

Mă simt iubită încă de dimineaţă Când, abia din vis m-am deşteptat, Scăldată în razele soarelui Păşesc din nou spre viaţă. Apoi, mă ţii pe palme-n ziuă Şi văd minunile ce Le-ai lăsat, Plăpând îmi mângâi faţa Cu o rază caldă de iubire. Iar când luminile se lasă În bincuvântata înserare Ce se-aşterne încet... Simt iubirea Ta cea dulce. Când bezna nopţii s-a lăsat Mă cuprinzi din nou în palme, La pieptul Tău m-aşezi uşor Şi duios mi-areţi iubire.

Inima ţi-e grea şi dărâmată, Suspinul din lăuntru te apasă? Ochii de lacrimi inundaţi, Şi simţi că nu mai eşti ascultat? Durerea e atat de mare,eşti fără alinare? Gândurile te înconjoară de peste tot, Ca ceaţa dimineaţii răcoroase? Simţi că n-ai o cale de scăpare? De ce crezi că s-a terminat, Când la uşa ta, El îţi bate ne-ncetat? De ce nu-I deschizi şi să-L pofteşti Acum, în viaţa ta cea grea? Îndrăzneşte cu credinţă mare Şi apasă pe zăvorul inimii tale, Cheamă-L înauntru pe Domnul Căci doar El lasă pace şi eliberare. Opreşte gândurile minâii tale, Îndreaptă-ţi privirea spre Golgota, Acolo a fost chin şi suferinţă, Dar, acolo la Golgota a fost şi biruinţă. El, Isus, a avut durere mare Şi povara tuturora de purtat Ducând crucea grea-nainte Spre locul marei biruinte. Opreşte-te şi crede în Domnul Doar El izbăveşte şi dă putere, Lasă grija ta în braţul Lui Şi prin credinţă păşeşte spre biruinţă.