Păstrează-ţi viaţa

Păstrează-ţi viaţa în sfinţenie
Deschisă şi credincioasă mereu,
Întotdeauna să poţi privi
Curat spre Dumnezeu.

Să nu ajungi în gropi murdare,
Să nu mai vezi chiar nimic,
Şi-n tot umbletul tău
Să ai doar noapte, nu senin.

Cu durere în drumul mare
Şi-n ziua plină, chiar spre amurg
Tu, poate n-ai mai fi în stare
Să-ţi schimbi al vieţii trist drum.

Ţi s-a dat viaţa ca un dar
Din mâna Domnului suprem,
Prin ea tu poţi trece
Dacă-L ai pe Dumnezeu.

Păstrează-ţi viaţa în sfinţenie
Zile binecuvântate, în dar.
Lasă-n viaţa ta să vină
Cu zorii, răsărituri mari.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Corabia vieții

Imagine
Când corabia vieții tale e-n furtună Și când norii negri, deasupra se-adună, Tu strigă către Domnul Dumnezeu, Căci la cârmă, va sta Însuși El. Rămâi la turnul rugăciunii sfinte Chemându-L din zori fierbinte. Și nu lăsa din mână, arma jos, Ci tu, încrede-te-n Isus Hristos. La El este puterea, sus în cer Și-aici sub soare, pe pământ. Rămâi tu suflet în veghere, Căci vine Domnul slavei în curând. Ancorează-te în Domnul Dumnezeu Și chiar de valul lovește, rămâi neclintit Căci El îți vine în ajutor, Ca să ajungi la limanul mult dorit. Privește-n sus la crucea sfântă, La Domnul Isus, la Salvatorul. Rămâi statornic în credința sfântă Să trăiești cu Dumnezeu la cârmă. El, Domnul, va ține corabia ta Singur, niciodată nu te va lăsa. Și-n inimă o pace vie-ți va turna, O pace care curge din Golgota.
Citiți mai multe

Filă de jurnal

Imagine
Eu nu doresc să fiu o umbră pe hartie, Ce doarme într-un tablou vechi, Pe care enigamtu-i leagă în perechi -cu funiile tristeţii- catrene-n poezie. Eu nu doresc viaţa-n umbre, Pe trista-nfăţişare a unei poezii, Căci ştiu că muribunzii nu vor fiinţa-n a şti Ce nu-i ilustra viaţa în imitaţii sumbre. Eu nu voiesc a scrie poezii,cu jale, În care chiar Enigma s-o piardă cititorii, Ci vreau să pictez cât mai abstract decorul unei vieţi semnate pe-amurguri şi hărtii.
Citiți mai multe

Gamele picurilor...

Imagine
După aerul proaspăt respirat...după picurii de ploaie ce inundau străzile învechite ale oraşului, de către paşii omului...după vântul puternic, ce lăsară copacii spre pământ şi frunzele alunecând...după minunăţiile cereşti lăsate de Tatăl, se-mplineşte o promisiune divină şi Cerească ce a fost lăsată cu mii de ani în urmă, că cerul va fii inundat de culorile unui curcubeu minunat, după gamele picurilor de ploaie! Când cerul a fost proclamat de gamele majore, atunci trâmbiţele au răsunat, picurii lovind pământul au cântat şi vântul melodios îl auzeai. Mireasma bucuriei în suflete a intrat, ştiind că melodia picurilor privirea ne-a îndreptat atunci, spre măreţia Sa. Dar, m-ai presus de toate, lacrimile bucuriei au explodat, ştiind că Tatăl prin tunet a şoptit: Te-am iubit. Te voi iubi. Atunci, în inima ta miresme de binecuvântări ai simţit!
Citiți mai multe