De câte ori...

De câte ori privirea-mi se-nalţă în sus,

Spre bolta albastră a cerului senin;

Mai tare simt dorinţa arzătoare

S-ajung in Ţara păcii, Ţara lui Isus.

De câte ori lumina va deschide o fereastră,

Prin vălul greu de ceaţă, un colţ senin;

Mai bine ştiu cum Domnul în disperarea noastră

Aduce pace şi linişte-n suflet prin harul divin.

De câte ori văd perle sclipitoare

Născute în chin şi adâncuri pătimiri;

Mai bine văd cum Domnul lucrează,

Prin suferinţi tăcute, cununi de străluciri.

De câte ori aud cuvinte încurajatoare

Aduse din gropi şi adâncuri deznădejdi;

Mai bine simt căci Domnul e acolo

Prin durere, cu răspuns la rugăciune.

De câte ori văd un fluture cum zboară,

Din floare în floare, în chipeşul veşmânt;

Ştiu bine că Stăpânul aripile-mi măsoară

Ca trupul meu cu slavă să iasă din mormânt.