Olaru Alessandra

O copil cu inima întristată Ce simţi ca nu eşti iubit, Adanc se-aşterne o tristeţe Prea grea pentru un suflet mic. Când dorul după al tău Tată În inimă l-ai simţit ascuţit, Ce fiecare puls îţi intona Ca nu mai ai tată... Adu-ţi dar, aminte astăzi Căci sus în cerurile înalte, Dincolo de norii crispaţi De tot albastrul cerului... Unde, după galaxia-mpodobită, Mai sus de planeta noastră, Un Tată te cheamă pe nume Şi-ţi spune ne-ncetat. O, fiul Meu, cu inima întristată, Ce simţi că nu eşti iubit, Adu-ţi acum aminte Ca eşti numit fiu de Tată! Eu, sunt Tatăl tău Ceresc, Cel, ce cândva ţi-a dat viaţă Pentru a fi numit fiu Şi copil de Dumnezeu măreţ. Ridică-ţi ochii şi priveşte Înspre Cel ce te-a numit fiu Şi nu lăsa pe cel rău să te înşele, Amarul pe suflet să ţi-l aşeze. Deschide-ţi inima şi lasă Tristeţea acum la o parte. Crede că eşti fiul Său, Mereu orcotit şi mereu iubit. Tu, fiu de Tată, iubit, Singur nicicând nu vei fi, Dragoste de la El vei pr...

Spre Tine, Tată, gândul meu zboară, Când văd minunea ce mă-nconjoară Şi când simt bucuria divină, Inima laudă îţi dă Ţie! Când simt parfumul buchetului de flori Şi aerul puternic ce m-atinge, Descopăr a Ta prezenţă lângă mine Şi miresme de bucurii inima prinde. Sus, În depărtare, pe bolta senina, Soarele cu raze evadate, Printre norii de mătase Ca tablou apariţia îşi face. Mai târziu, tot în sus, pe cer O lună misterioasa apare, Cu puternica ei privire Lumina aicea jos aduce. În tot ce curpinde pământul Se vede o mână de Creator Şi slava unui bun Pastor, Cu prezenţa Sa printre noi. Este minunat ce Tatăl a creat. Soarele şi luna pe cer a aşezat. Omul şi natura-n Univers a lăsat, Cu un scop toate Le-a aşezat. Priveşte opera de artă Pe care Pictorul Suprem a lucrat, Lauda arta tabloului Lui Şi trăieşte tot ce e pictat! Bucurie tu o să primeşti Prin natura Tatălui Ceresc. Cu dragoste înconjurat vei fi De Minunatul Pictor Slăvit!