Tu eşti fiu de Tată

O copil cu inima întristată
Ce simţi ca nu eşti iubit,
Adanc se-aşterne o tristeţe
Prea grea pentru un suflet mic.

Când dorul după al tău Tată
În inimă l-ai simţit ascuţit,
Ce fiecare puls îţi intona
Ca nu mai ai tată...

Adu-ţi dar, aminte astăzi
Căci sus în cerurile înalte,
Dincolo de norii crispaţi
De tot albastrul cerului...

Unde, după galaxia-mpodobită,
Mai sus de planeta noastră,
Un Tată te cheamă pe nume
Şi-ţi spune ne-ncetat.

O, fiul Meu, cu inima întristată,
Ce simţi că nu eşti iubit,
Adu-ţi acum aminte
Ca eşti numit fiu de Tată!

Eu, sunt Tatăl tău Ceresc,
Cel, ce cândva ţi-a dat viaţă
Pentru a fi numit fiu
Şi copil de Dumnezeu măreţ.

Ridică-ţi ochii şi priveşte
Înspre Cel ce te-a numit fiu
Şi nu lăsa pe cel rău să te înşele,
Amarul pe suflet să ţi-l aşeze.

Deschide-ţi inima şi lasă
Tristeţea acum la o parte.
Crede că eşti fiul Său,
Mereu orcotit şi mereu iubit.

Tu, fiu de Tată, iubit,
Singur nicicând nu vei fi,
Dragoste de la El vei primi,
Pace şi multă alinare!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Corabia vieții

O zi cu Tine...

Pictorul Minunat