Pictorul Minunat

Spre Tine, Tată, gândul meu zboară,
Când văd minunea ce mă-nconjoară
Şi când simt bucuria divină,
Inima laudă îţi dă Ţie!

Când simt parfumul buchetului de flori
Şi aerul puternic ce m-atinge,
Descopăr a Ta prezenţă lângă mine
Şi miresme de bucurii inima prinde.

Sus, În depărtare, pe bolta senina,
Soarele cu raze evadate,
Printre norii de mătase
Ca tablou apariţia îşi face.

Mai târziu, tot în sus, pe cer
O lună misterioasa apare,
Cu puternica ei privire
Lumina aicea jos aduce.

În tot ce curpinde pământul
Se vede o mână de Creator
Şi slava unui bun Pastor,
Cu prezenţa Sa printre noi.

Este minunat ce Tatăl a creat.
Soarele şi luna pe cer a aşezat.
Omul şi natura-n Univers a lăsat,
Cu un scop toate Le-a aşezat.

Priveşte opera de artă
Pe care Pictorul Suprem a lucrat,
Lauda arta tabloului Lui
Şi trăieşte tot ce e pictat!

Bucurie tu o să primeşti
Prin natura Tatălui Ceresc.
Cu dragoste înconjurat vei fi
De Minunatul Pictor Slăvit!