Mă recunosc, mă regăsesc

Mă "recunosc", căci nu mă pot "cunoaşte"
Şi nu-nţeleg, când Mi-eşti necunoscut,
Când nu Te văd, m-am cufundat în noapte,
Când Te găsesc, găsesc un început.

Mă recunosc în leagănul din casă,
Mă recunosc şi-n plâns şi-n gângurit,
Mă recunosc şi-n cel plecat din casă,
Mă recunosc şi-n toate m-am găsit.

Dar cine sunt, de unde vin şi unde,
Spre ce mă-ndrept, spre ce liman m-avânt?
Eu nu cunosc şi nici nu pot pătrunde,
Iar truda mea e goană după vânt.

Sunt fiul rătăcit ce-a fost departe
Fără tată, mamă, soră, frate;
Sunt cel ce se pierdu-se fără de moarte,
Străin de toţi, străin şi departe.

Mă-ntorc acum-napoi şi-mi caut dorul,
Te caut iar şi iar mă las găsit.
Iar Te cunosc şi-mi recunosc Izvorul,
Mă recunosc în Cel ce m-a găsit.

Mă recunosc în trecătorul de astăzi
Dar sunt flămând de timpul infinit.
Nu ştiu ce sunt, dar recunosc în mine
Un Dumnezeu ce m-a găsit.

Mă recunosc, căci nu mă pot cunoaşte
Şi nu-nţeleg, când Mi-eşti necunoscut,
Când nu-mi vorbeşti, când negura mă paşte
Nu sunt nimic, dar sunt când Te-am văzut.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Corabia vieții

Imagine
Când corabia vieții tale e-n furtună Și când norii negri, deasupra se-adună, Tu strigă către Domnul Dumnezeu, Căci la cârmă, va sta Însuși El. Rămâi la turnul rugăciunii sfinte Chemându-L din zori fierbinte. Și nu lăsa din mână, arma jos, Ci tu, încrede-te-n Isus Hristos. La El este puterea, sus în cer Și-aici sub soare, pe pământ. Rămâi tu suflet în veghere, Căci vine Domnul slavei în curând. Ancorează-te în Domnul Dumnezeu Și chiar de valul lovește, rămâi neclintit Căci El îți vine în ajutor, Ca să ajungi la limanul mult dorit. Privește-n sus la crucea sfântă, La Domnul Isus, la Salvatorul. Rămâi statornic în credința sfântă Să trăiești cu Dumnezeu la cârmă. El, Domnul, va ține corabia ta Singur, niciodată nu te va lăsa. Și-n inimă o pace vie-ți va turna, O pace care curge din Golgota.
Citiți mai multe

Filă de jurnal

Imagine
Eu nu doresc să fiu o umbră pe hartie, Ce doarme într-un tablou vechi, Pe care enigamtu-i leagă în perechi -cu funiile tristeţii- catrene-n poezie. Eu nu doresc viaţa-n umbre, Pe trista-nfăţişare a unei poezii, Căci ştiu că muribunzii nu vor fiinţa-n a şti Ce nu-i ilustra viaţa în imitaţii sumbre. Eu nu voiesc a scrie poezii,cu jale, În care chiar Enigma s-o piardă cititorii, Ci vreau să pictez cât mai abstract decorul unei vieţi semnate pe-amurguri şi hărtii.
Citiți mai multe

Gamele picurilor...

Imagine
După aerul proaspăt respirat...după picurii de ploaie ce inundau străzile învechite ale oraşului, de către paşii omului...după vântul puternic, ce lăsară copacii spre pământ şi frunzele alunecând...după minunăţiile cereşti lăsate de Tatăl, se-mplineşte o promisiune divină şi Cerească ce a fost lăsată cu mii de ani în urmă, că cerul va fii inundat de culorile unui curcubeu minunat, după gamele picurilor de ploaie! Când cerul a fost proclamat de gamele majore, atunci trâmbiţele au răsunat, picurii lovind pământul au cântat şi vântul melodios îl auzeai. Mireasma bucuriei în suflete a intrat, ştiind că melodia picurilor privirea ne-a îndreptat atunci, spre măreţia Sa. Dar, m-ai presus de toate, lacrimile bucuriei au explodat, ştiind că Tatăl prin tunet a şoptit: Te-am iubit. Te voi iubi. Atunci, în inima ta miresme de binecuvântări ai simţit!
Citiți mai multe