Mă recunosc, mă regăsesc

Mă "recunosc", căci nu mă pot "cunoaşte"
Şi nu-nţeleg, când Mi-eşti necunoscut,
Când nu Te văd, m-am cufundat în noapte,
Când Te găsesc, găsesc un început.

Mă recunosc în leagănul din casă,
Mă recunosc şi-n plâns şi-n gângurit,
Mă recunosc şi-n cel plecat din casă,
Mă recunosc şi-n toate m-am găsit.

Dar cine sunt, de unde vin şi unde,
Spre ce mă-ndrept, spre ce liman m-avânt?
Eu nu cunosc şi nici nu pot pătrunde,
Iar truda mea e goană după vânt.

Sunt fiul rătăcit ce-a fost departe
Fără tată, mamă, soră, frate;
Sunt cel ce se pierdu-se fără de moarte,
Străin de toţi, străin şi departe.

Mă-ntorc acum-napoi şi-mi caut dorul,
Te caut iar şi iar mă las găsit.
Iar Te cunosc şi-mi recunosc Izvorul,
Mă recunosc în Cel ce m-a găsit.

Mă recunosc în trecătorul de astăzi
Dar sunt flămând de timpul infinit.
Nu ştiu ce sunt, dar recunosc în mine
Un Dumnezeu ce m-a găsit.

Mă recunosc, căci nu mă pot cunoaşte
Şi nu-nţeleg, când Mi-eşti necunoscut,
Când nu-mi vorbeşti, când negura mă paşte
Nu sunt nimic, dar sunt când Te-am văzut.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Corabia vieții

Izbăvire